Showing posts with label *MARGELATU. Show all posts
Showing posts with label *MARGELATU. Show all posts

Surpriza de inceput de an: MARGELATU IS BACK

MARGELATU is back in blog!

09ianuarie2008 - 09ianuarie2009!
Fix dupa un an de zile, dupa IARNA VRAJBEI NOASTRE, ultimul articol al lui Margelatu, gurul presei sportive se intoarce!

Daca la inceputul lui 2008, l-au napadit amintirile, concluzionand trist ca a ramas numai cu Zapata si ... lopata, acum, in 2009, ne arunca manusa: "Si noua, in 2009? "

Articolul - recunoasteti inconfundabilul stil Margelatu? - este mai jos si va las placerea sa-l lecturati.

Margelatule, nu ne lasa fara raspuns inca un an de zile!

LA MULTI ANI, MARGELATU!

Astazi este ziua prietenului nostru Margelatu! Ii uram sanatate, noroc si sa revina cu articolele care l-au consacrat. LA MULTI ANI, MARGELATU!
Va asteptam cu mesaje in comments sau pe mail la sportromania[at]gmail[dot]com!

Margelatu, reporter special pe Nou Camp

M-ati tot intrebat ce face MARGELATU, de ce nu mai scrie. Ei bine, nu e un secret ca echipa lui de suflet, nu-l mai 'inspira', asa cum nu e un secret ca nici evenimentele care s-au succedat in viata lui nu au avut deloc darul sa-l 'inspire' ... :(

Daaaar.... in aceste zile se afla la Barcelona, unde sarbatoreste probabil 7 MAI!!!

Pana maine seara, cand vom avea cronica ultimei partide pe care Barcelona o disputa in acest campionat pe Nou Camp, iata mai jos cu cine a luat masa Margelatu:














Pe Nou Camp, tribunele au fost doar pe jumatate pline! Eto'o si compania au fost fluierati copios, si ... inca o dovada de civilizatie... se flutura batiste albe! Doar Messi mai este aplaudat la Barcelona! "Barca!" "Porta no!"

Un Beetle galben pentru singurul roman maratonist din Dubai!

"Am 30 de ani si acesta este primul meu marathon…Ma sperie ziua de maine cand nu ma voi mai trezi la 5 dimineata, nu voi mai bea proteina si atat de multa apa, si ma voi simti "deposedat" de obiectivul pentru care am luptat o luna de zile. Ce prostii vorbeste asta aici? Asta era Mihai inainte sa puna mana pe Khaleej Times, 18 decembrie…hahaha!"
Mi s-a parut interesant sa va prezint luna aceasta o intamplare povestita chiar de el:
E 18.35, apus de soare, ametit dupa o zi destul de lunga... sunt pe strada, merg cu masina si ma adresez soferului: "Ce-ai zice daca pana la hotelul Sheraton sa vedem o masina galbena? E posibil?" "Nu!"- raspunde omul, sec si convins. Din tot sufletul meu de incapatanat, plusez: "Ce-ai zice daca pana la hotelul Sheraton vedem o masina galbena si e Beetle?" (broscutza de la Volkswagen). Raspunsul e la fel de sec, insotit de asta data de un zambet superior.
Ibrahim - soferul e un tip la vreo 45 de ani, indian, munceste din greu de peste 20 de ani pentru unul din clientii mei, iar eu sunt un nebun care, mental, nu pot decat sa gandesc pozitiv ca voi vedea un Beetle galben in mai putin de un km, distanta pana la Sheraton, intr-o dupa amiaza banala, cand de fapt nu aveam chef sa scot macar o vorba! Nu stiu ce m-a apucat, chiar asa!
Oprim la primul semafor, suntem pe una din cele 5 benzi, prin fata noastra trec zeci de masini, sunt destul de indiferent. Pe contrasens se da verde si masinile curg din greu... cred ca uitasem pentru cateva secunde ce vorbisem cu Ibrahim, pur si simplu nu urmaream un Beetle vizual, dar... pentru un moment... printre cele 5 benzi de pe contrasens am vazut unul: era Beetle si era fucking-galben!!! Am tipat la sofer si i-am intors capul spre stanga si l-a vazut... Omu' a inlemnit, n-avea glas si imi repeta neincetat ca ar trebui sa joc la loto... Mi-am umflat pieptul, si as fi vrut sa scot capul pe fereastra si sa urlu prelung, anuntandu-mi mica profetie! As fi facut-o intr-o lume normala...
Ok, l-am atras, mare lucru...poate din greseala. Bine! Fie! Dar l-am atras, si mi-e ciuda ca nu am fost singur sa ma pot bucura mai mult. Apropos de bucurie... Odata, la un meci cu Steaua, am fost cel mai fericit om de pe stadion, sunt sigur suta-n mie! Finala Supercupei Romaniei, Steaua - Rapid, minutul 93, Rapidul conduce cu 2-1... sunt verde de suparat, tiganii canta in peluza opusa... stau pe scaun si astept sa se termine chinul... scoatem o lovitura libera, bate Lacatus, mingea pluteste in careu peste ciorchinele de jucatori, Belodedici sare si inteapa mingea cu capul in plasa... Dumnezeule! A luat foc stadionul, erau mai mult de 30.000 de stelisti pe Lia Manoliu, toata lumea urla... Eu n-am reusit sa scot un sunet!??! Pur si simplu incercam sa tip si nu puteam, dar toata bucuria mi se scurgea in interior... A fost fantastic! Nu pot sa-mi explic de ce... dar a fost extraordinar... mai tarziu, am pus-o pe seama egoismului, cred ca am tipat atat de tare inlauntrul meu incat m-am umplut de mine si nu am vrut sa mai auda si ceilalti (Steluta a castigat Cupa la penaltiuri!)

Faza cu Beetle e de ieri. Azi merg cu Elena la sala si vorbim de broscuta. Radem, glumim, ne dam jos din masina si fara sa fie in raza noastra vizuala, sau in directia noastra de deplasare, mai vad unul! Beetle...si galbeeeeen! Bine. Urc in sala, ma antrenez, si dupa o ora incep sa fac niste extensii pentru spate la scaun, alea de te lasi pana jos si apoi ridici capul si extinzi spatele, privind in fata... ma rog... ma gandesc: "care e probabilitatea ca din 15 repetari, in care privesc de 15 ori in fata, si de 15 ori in podea, sa vad un Beetle galben, exact cand sunt cu capul sus... trecand prin fata salii?" Jur ca in mai putin de 2 minute uitasem intrebarea deja, si eram la al doilea set, mi-a alunecat privirea spre geam si l-am vazut!!! Era un Beetle galbeeeen!!! Ei fas! Mare lucru! Doua in mai putin de 2 ore. Corect... dar le-am atras! Bun.
Fac dus, sar in haine, gel in par si fug spre hotel Hilton, caut un tip de mai bine de doua zile sa aplic pentru o pozitie de manager. Omu' e super ocupat, si nu primeste fara appointment. Imi zic: "dupa ce am vazut 3 Beetle-uri galbene in mai putin de 24 de ore, si le-am atras in momentele in care ma asteptam mai putin, the fuck... i'm gonna break his door and talk to him! it's my only chance!" ...la urma urmei nu aveam nimic de pierdut, nu? In taxi, pe faleza, in drum spre hilton...ma uit spre mare, super peisaj, nu-mi vine sa-mi dezlipesc ochii...cu 200m inainte de hotel care e pe partea cu marea, intorc capul si vad, Dadadadadadadaa! ..un fucking yellow Beetle pe contrasens, hahahaha! M-am bucurat singur ca un nebun si i-am dat un mesaj lui Cozmin in care-i spuneam ca am mai vazut unul si ca de data asta il iau pe manager cu tot cu fulgi...... trimit mesajul, deschid usa, intru in holul resortului si dau nas in nas cu omul cu pricina... jegosul cu appointment-ul! Nu mi-a venit sa cred, dar aveam atata tupeu in mine incat in mai putin de un minut, desi omul intrebase daca am intalnire cu el, eram cu el la masa si-i povesteam despre mine. N-a fost un interviu normal, si mi-ar mai lua cateva pagini sa va distrez si cu asta... sincer nu ma intereseaza daca iau jobul, ideea e ca am plecat ferm convins sa ma intalnesc cu omu' asta si am reusit. As fi jucat si ruleta ruseasca, eram sigur ca-mi voi atinge tinta. In plus, cand am iesit din resort, in parcare, am dat nas in nas cu unul. Galbeeeen!! mare fas nu e, dar am atras ce mi-am dorit... Pentru a cata oara?
Ok..care-i faza cu Beetle-ul? O sa spuneti ca e plin orasu' de ele. Pana acum trei zile cand am inceput un curs de management cu un australian, nu vazusem nici un Beetle galben in Abu Dhabi, in 2 ani de zile aproape! Omu' ne-a intrebat pe mine si Cozmin si i-am raspuns ferm convinsi ca nu exista in oras asemenea masina. Cozmin conduce, si era mai convins decat mine. John ne-a recomandat sa ne gandim, si sa le atragem, avem puterea sa atragem doar ce ne dorim cu adevarat foarte tare. Radeam de el, si faceam misto ca o fi vreun yogin convertit... Cozmin a iesit in strada imediat dupa discutia asta, si in mai putin de 10 minute a vazut unul!!! Plus inca doua in mai putin de 24 de ore! Australianul le-a numarat si are poze cu ele: era convins ca sunt doar doua! Ei bine, noi am mai atras unul nou...si omul a ras cu pofta in telefon cand ne-a auzit.
Inca ceva: intamplator sau nu, azi am incheiat un deal pt o casa la Londra, l-am gasit pe derbedeul cu interviul, si un smecher cu un hotel de 2000 de camere, din Dubai, ne-a sunat sa-i proiectam o sala mai mare decat Word Class-ul din Marriot... basca, Cozmin a evitat un accident teribil - si-a botit masina f putin - si m-a invinuit pe mine ca nu m-am trezit mai devreme de 12! Altfel ar fi venit sa ma ia si evita ghinionul... Chiar mai conteaza?... Doamne, cat am scris!
Cat de tare va doriti ceva? E tot un Bettle? Galbeeeeeeeeeeeen?

Singuratatea alergatorului de cursa lunga!

IN EXCLUSIVITATE PENTRU SPORT - ROMANIA va prezint povestea completa a singurului roman care a alergat anul acesta la Maratonul din Dubai:

Oameni buni!
E 18 decembrie si e Postul Craciunului. Sunt la sala la Elena si citesc Khaleej Times, un ziar local, parte din rutina zilnica: dupa antrenament urmeaza proteina si lectura ziarului. La pagina cu stiri sportive imi atrage atentia articolul legat de Maratonul din Dubai. He he! In cateva secunde deja luasem o hotarare: vreau sa particip! Mai aveam doar o luna pana la start dar ideea imi intrase adanc in minte si eram indeajuns de incantat incat sa uit tot ce implica o pregatire serioasa pt un asemenea eveniment, considerat ca unul dintre cele mai grele probe sportive, dupa Iron Man ( 3,86 km inot , 180,2 km cu bicicleta si 42,195 km alergare, adica maratonul).

Le-am povestit Elenei si lui Cozmin ce vreau sa fac si reactiile nu au fost pozitive. Elena imi spunea ca e mai bine sa alerg la categoria de 10 km, iar Cozmin m-a sfatuit sa ma gandesc bine, un marathon nu se pregateste cu o luna inainte. Amandoi aveau dreptate, si stiam asta, dar mintea mea cred ca era deja conectata doar la gandul de a-l alerga si mi-era imposibil sa–l scot din cap.


Maratonul avea sa fie singurul meu obiectiv pentru urmatoarele 30 de zile.Trebuie sa precizez ca ultima data cand am alergat aproape 15 km, a fost undeva prin 2001, iar antrenamentul meu din 2001 pana in prezent a fost concentrat in proportie de 90% pe fitness si bodybuilding. Aveam de alergat 42 de km si trebuia sa-mi pacalesc cumva corpul intr-o luna de pregatire.

Craciunul si anul nou au avut o conotatie mai mult sufleteasca, totul fiind concentrat pe pregatirea mea. In prima zi de alergare, am facut 20 de km, cea mai lunga distanta din viata mea, si a fost suficient sa explodez mental, si sa visez cu ochii deschisi. Au urmat antrenamente dificile, trezit dimineata la ora 5 sa mananc, sa beau multa apa si la ora 7 sa incep sa alerg…ora startului official din 18 ianuarie fiind 7 am. Tot ce am facut contrazice total cu orice am citit intr-o luna de zile, legat de pregatirea unui marathon pt incepatori. Cu o singura diferenta: imi cunosc corpul foarte bine si reactiile lui la efort, iar cunostintele si practica din nutritia mea m-au ajutat foarte mult, mai ales in ziua cursei.
Cu o saptamana inainte de start, la 7 dimineata, impreuna cu Elena care ma sustinea pe traseu, am alergat 33 de km in 3 ore, si m-am simtit grozav, atat fizic, dar si mental. Cu toate astea, adevaratul obstacol incepe dupa 30 de km, cand sistemul muscular si punctele slabe incep sa cedeze putin cate putin…Toate astea aveau sa ma mentina concentrat pana la ora cursei…Mental stiam ca pot sa alerg 20 de km usor, si ca 30 de km sunt capabil sa-i termin strangand putin din dinti. Ma speria insa gandul la ce se va intampla dupa 30 de km, cum va reactiona corpul si daca voi reusi sa trec peste obstacolele pt care nu eram pregatit.

Dubai, 18 ianurie 2008, …suntem in masina si cu putin inainte de a junge in zona startului, se vad steagurile Etiopiei scoase pe geamurile masinior, iar afluenta alergatorilor e din ce in ce mai mare cu cat ne apropiem de parc . S-au anuntat in jur de 14000 de participanti, in cel mai bogat marathon al lumii: premii de 2 milioane de dolari, dintre care un million pt cel care sparge recordul! E timpul ca acest record sa fie imbunatatit si, din fericire, nu eu voi fi acela care va incerca sa o faca! Anul acesta, etiopianul Haile Gebrselassie va lupta sa–l doboare sub 2 ore, 4 minute si 26 de secunde!Soarele nu a rasarit, dar multimea adunata emana destula energie si caldura, incat cele 12-13 grade de afara sa nu mai conteze. Ma incalzesc si ma concentrez putin intr-o parcare adiacenta, si intreaga-mi fiinta e acolo: IN MARATON! Nimic nu mai conteaza! La start dj-ii mixeaza la maxim, animatoarele sunt deja mai incalzite decat noi, televiziunea transmite in direct evenimentul, iar noi, maratonistii, asteptam sunetul pistolului de start! Elena si Cozmin sunt cu mine…intru in multime…ipod-ul e on, si…se pleaca!

Maine voi continua cu ultima parte. Scuze celor care au asteptat ieri aparitia articolului, dar din motive obiective.... Asa ca l-am concentrat in doua episoade... Astept reactiile voastre in Comments sau la sportromania@gmail.com

IN EXCLUSIVITATE: Singuratatea alergatorului de cursa lunga

"Am 30 de ani si acesta este primul meu marathon…Ma sperie ziua de maine cand nu ma voi mai trezi la 5 dimineata, nu voi mai bea proteina si atat de multa apa, si ma voi simti "deposedat" de obiectivul pentru care am luptat o luna de zile. Ce prostii vorbeste asta aici? Asta era Mihai inainte sa puna mana pe Khaleej Times, 18 decembrie…hahaha!"

Maine in jurul orei 14.00 vom publica prima parte dintr-un articol IN EXCLUSIVITATE despre singurul roman la Maratonul din Dubai, articol realiza de MARGELATU - redactorul-sef VIP al blogului!

Intra maine pe blog SPORT - ROMANIA dupa ora 14.00!

IN EXCLUSIVITATE: Singuratatea alergatorului de cursa lunga

"Am 30 de ani si acesta este primul meu marathon…Ma sperie ziua de maine cand nu ma voi mai trezi la 5 dimineata, nu voi mai bea proteina si atat de multa apa, si ma voi simti "deposedat" de obiectivul pentru care am luptat o luna de zile. Ce prostii vorbeste asta aici? Asta era Mihai inainte sa puna mana pe Khaleej Times, 18 decembrie…hahaha!"


MARGELATU - redactorul-sef VIP al nostru, pregateste intr-un miniserial, prima parte luni 28.01, un articol IN EXCLUSIVITATE despre singurul roman la Maratonul din Dubai.

IN EXCLUSIVITATE:Singurul roman la Maratonul din Dubai

Luni vom publica in EXCLUSIVITATE pentru blogul nostru SPORT - ROMANIA, impresiile singurului roman participant la ultimul Maraton al Dubai-ului, desfasurat pe data de 18ianuarie2008.













MARGELATU, Redactorul-sef VIP al blogului SPORT - ROMANIA, pregateste un articol in trei parti!
Reactiile voastre le asteptam la sportromania@gmail.com

TALCIOC

Aferim bre, cioc ghiuzel estem, mancam putin, nu beam, ioc femei, nici panarama nu faceam!
Dadeam bacsis trei parale la mandea si la pachet ti-l trimeteam! Giugiuc!

Valahii plateau bir, moldovenii plateau bir, capul ce se pleaca sabia nu-l taie.
Plateau bir pentru ca nu eram pasalac sau raia, cum au patit sarbii, ungurii, bulgarii.
Birul nu era doar in moneda, mai luau turcaletii ce n-aveau: femei pentru haremuri, copii pentru oaste, cai, vite sau miere. Rahat aveau berechet!
Se mai intampla sa mai rasara pe meleagurile mioritice cate un razvratit: Mircea, Stefan, Vlad, Mihai, Ioan, Constantin. Voievozi, Domni, Sfinti. Astia strangeau saracimea, plecau la lupta, casapeau cat puteau, dupa care se retrageau strategic in munti, in codrii.
Primii doi au murit de batranete, in patul lor. “Cel Batran” si “Cel Mare si Sfant”.
Tepes ajunsese personaj de poveste pentru copiii turci. Un fel de Bau Bau. Turcoaicele isi amenintau puradeii ca ii mananca Ghiaurul daca nu isi hapaie cuminti pilaful.
L-au hacuit boierii intr-o ambuscada.
Viteazul, Mihai Viteazul, cade rapus de presupusi aliati, la Campia Turzii.
Cel Cumplit, Ioan, tradat de boieri, sfarseste rupt in patru, dupa ce fusese legat de camile.
Brancoveanul, Printul de Aur, este mazilit, isi vede intai copiii murind, dupa care pune si el capul pe butuc, la Edikule.
Boierii, astia personaje! In restul timpului, ei faceau legea. Ei, dregatorii, puneau si rasturnau domni, trimiteau scrisori la Inalta Poarta, se ploconeau si te firitiseau, aveau mosii si robi, iobagi si serbi (saracimea care punea mana pe ghioaga cand ii chema vreun nesupus la lupta).
Plateau cu bani grei mercenari sa le apere dosurile, albanezi, cazaci, unguri, nemti.
La altii se chemau nobili, ai nostri erau boieri. Pai cum altfel? N-aveau saracii nimic nobil in ei…
Si le-a tot zis boieri, secole la rand, pe langa ei s-au ridicat si alte specii, randasii, arendasii, arnautii, miseii, activistii, nomenclaturistii, utecistii…
Stranie ironie, dupa sute de ani, saracimea mai ia o palma si un scuipat:
- Cum te cheama pui de dac?
- Ionut, boierule…
- Si mai cum?
- Mazilu…
Si mazilit a fost. Nu la Stambul, bre, astia au cam scapatat… Mai inspre stepa, spre Nipru, la cazaci.

MAZILÍ, mazilesc. A scoate din domnie sau din slujb? un domn; (ast?zi fam.) a destitui dintr-o func?ie pe cineva. ? Fig. (rar) A alunga, a îndep?rta.

Iarna vrajbei noastre

Inceput de an, eforturi pe toate caile pentru a alunga amorteala instaurata dupa perioada tumultuoasa a Sarbatorilor.
Lucrurile par sa isi revina incet, incet la normal. Oare?
Cand eram mic dadeam cu bulgari, acum dau la lopata. Zapada era prilej de bucurie, acum injura toata lumea in stanga si in dreapta. E mizerie! Sa vina Primaria! Nu am unde sa parchez!
Presa sufera, ca asa e in pauza competitionala. Transferurile o iau razna, cine le mai tine socoteala?
Pinto a semnat cu Real, bomba iernii! Era DVD-ul defect, cine e Pinto? Va spune rapsodul de la Iasi, stimabilul Ionut Popa: Real a suflat jucatorul monitorizat de Poli. Nu te pui cu capitalistii, astia n-au alta treaba decat sa-i asupreasca pe amarati.
Pardon, nu e Real, e echipa a doua… Ca sa vezi, pana la urma vine apoteotic vestea ca a semnat cu Bilbao. Aia nu erau basci?
Hai cu vizitele medicale, mai face Ganezu’ o gluma de santier, isi mai da Patruleasa ochii peste cap, a mai trecut o saptamana.
Rateaza Chivu penalty! Incredibil, cat suspans. Figo, nedumerit pe banca de rezerve, se uita la un pui de seic cu cearceaful pus regulamentar pe cap. Se uita ca la o ganganie cazuta intr-o farfurie cu zeama calaie. Vroia si ala sa faca o poza cu vedeta. Nu e voie, nu scrie in contract…
Mihajlovic ii da un sut in fund lui Chivu. Prieteneste, oricum e mai bine decat flegma cadou pentru Mutu.
Apropos de contract, Beckham si-a luat papara ca s-a antrenat cu Arsenal. Gresit! Poti sa te antrenezi cat vrei, dar nu in trening de la un producator rival de articole sportive. Pai contractul, neamule…
Boya se rataceste pe la Pitesti, si de frica bea repede vreo zece beri. Frig rau! Da-i amenda Puriule, ca de premii se ocupa Copos! Si daca se chinuie putin, te scapa si de Mazilu.
Borcea saracul, n-are tihna nici la Cancun, a citit pe Net ca vine Szekely la Rapid. Hait, il suna pe Marius Stan, ca are roaming: “Marius, asteapta sa vin in tara, stii ca sunt om de onoare!”.
Al naibii Dom’ Mitica, i-a validat si Basescu legea, acum poate spune cu mana pe inima ca e legiuitor. Tweety, pazea!
Ca sa mai calmeze spiritele, Gigi decide sa-si lase mustata.
Zapada era odata prilej de bucurie. Acum mi-a ramas doar Zapata…

Departe de normalitate

Toata lumea comenteaza despre esecurile “granzilor” in Liga 1. Majoritatea cu satisfactie, din reflex ii aperi pe cei “mici”. Steaua, Dinamo, Rapid? La gara! CFR e la putere…
M-am uitat la ultima etapa cu o usoara detasare. Am mai scris despre gestiunea slaba a unor situatii favorabile. Despre lipsa de logica in luarea deciziilor, despre esecul strategiilor pe termen scurt, paguboase.
Problema este mult mai grava, realitatea este si mai trista.
Nu esecul Capitalei este durerea, esec efemer, pentru ca va garantez ca CFR nu va lua Campionatul. Mai vorbim, de fapt, mai scriem…
Revenind, ma gandeam, ce castiga de fapt Dinamo la Craiova? Daca mai dadea un gol, daca nu lua gol, daca, daca, daca? Care era de fapt castigul? 3 puncte? Un noian de declaratii bombastice si fara acoperire?
Care este valoarea reala a unei victorii in mocirla din Banie? Prima de joc? Prilejul de sprit la Bamboo?
Drama este ca suntem in Evul Mediu. Si nu numai fotbalistic… Faceam aseara haz de necaz cu un prieten, ne uitam la avalansa de borduri “videniene” din Bucuresti.
Este inadmisibil sa joci in anul de gratie 2007 pe un asemenea teren.
Iei campionatul in Romania, nu conteaza cum te cheama, sau cat te-a costat. Paranghelie, artificii, “… pupat Piata Independentii…”, Europa venim!
Aici incepe deranjul…
Pai cam ce sanse avem in Europa, stimabililor? Cand in competitia interna mai sunt unii care usuca terenul cu crengile agatate de o ambulanta? Suntem mai aproape de Spitalul de Urgenta decat de Europa.
Cum sa avem valoare cand jucam meciuri mici, cu adversari mici, si tristi…
Sahtior Donetk, a bagat prin mila lui Ahmetov bani grei in fotbal, ani la rand. In vara asta - 60 de milioane in 3 jucatori!!!
Ati vazut ce au patit cu Milan? In conditiile in care au dat si ei o replica solida, mult peste prestatia vreunei echipe romanesti. Dar au luat 4! Si mai luau daca macaronarii nu erau poeti in cateva faze.
Apropos de poezie, pai daca faceau ultrasii nostri (nu conteaza apartenenta), ce au facut extremistii lui Lazio cu Mutu, ne stergeau astia de pe harta, sau ne mutau din nou in gulag. Gulag, nu gulas…
Ce a facut Ahmetov? La fel ca Surkis (barosanul de la Dinamo Kiev), si-a construit un turn de fildes la poalele minelor. A adus antrenor cu talie, a cumparat jucatori cu staif, nu prea a vandut. Vax!
Nici Ucraina nu are un campionat care sa stimuleze, care sa te ajute sa cresti in valoare. Sunt 2 echipe care bat tot si se bat intre ele.
Distanta intre Simferopol si Mioveni e mai mica decat credem…
Rezultatul? Cand dai de reprezentantii unor tari cu fotbal de top, nu ai anvergura.
Pai, Sevilla a batut Realul in Spania cu 2-0, pentru simplul motiv ca aveau etapa cu aia, asa era calendarul lor. Si cu o saptamana inainte ii tavalisera si pe Valencia cu 3-0.
Steaua s-a tratat de reumatism la Cluj, a incasat 2 goluri din foarfeca in ultimele 3 etape, pe Axa Ardeal - Banat.
Foarfecele astea ma fac sa ma gandesc, trist, ca suntem “tunsi cu castronul”…
Si cand ne dau haidamacii aia cate o palma peste crestetul tuns, ne uitam in pamant, ne stergem usor mirati mucii cu maneca, si mergem mai departe.
Prin mocirla noastra...

Intoarcerea Fiarei

Lacatus revine in Ghencea, pe post de bandaj electoral.
A fost Presedinte, functie mai mult onorifica, a plecat pentru ca se simtea inutil. Era Fiara, dar rolul lui semana cu cel al ursului plimbat cu belciug in nas prin iarmaroc.
Lacatus trebuie sa readuca gloria. Trebuie sa umple din nou tribunele, sa motiveze jucatorii, pentru care niste "amarate" de ceasuri Cartier nu au insemnat mare lucru.
Acum e antrenor. Ii era imposibil sa refuze, sa renunte la religia lui, la suporterii care i-au scandat mereu numele cu disperare.
Era nevoie de aceasta miscare, chiar daca vine fortata de vitregiile la care este expusa Steaua dupa mult timp.
Asezonata cu cooptarea lui Duckadam si probabil a lui Ienei, intoarcerea rebelului este un apel la normalitate.
El nu a fost fiul ratacitor, pentru ca ratacirea i-a fost impusa pana acum.
Peluza si-a facut insa datoria fata de idol, de fiecare data.
Maine vom vedea primul episod al acestei povesti. La un meci aparent banal, intr-o Miercuri oarecare, Lacatus va fi din nou sacerdot in Tempul lui. In Ghencea.
Nu stie nimeni daca va fi o poveste de succes, pentru ca din pacate, nu mai joaca. Va trebui sa ii invete pe altii sa joace. Sau sa-i faca sa isi aduca aminte cum sa face.
Cu siguranta insa, este ultimul cartus al celui care ia decizii la Steaua.
Daca si “Septarul” va fi trimis in pribegie, nu va mai fi loc de iertare, sau de "parlamentare"…

Nonsalantul

Asa suna o caracterizare. Nu una oarecare. O facea Nea Vanea, pe vremea cand jucai.
Asa spunea Nea Vanea. Cine stia mai bine decat el?
Te-ai dus incet si cuminte, la ceas de toamna mohorata.
Si ne-ai lasat, in frig, si tristi. Mai saraci cu un Print.
Ai ascuns mingea aia de atatea ori, ca nici nu indrazneau sa o mai caute. Se mai apropiau de tine, si cand te vedeau cu mainile in sold, faceau calea intoarsa. Cat s-a mai bucurat Pele ca n-ati dat ochii la Guadalajara…
Ai arestat Militia! Cine ar fi indraznit… Deja pusesera spritul la rece… Le-ai dat 4.
Te tineai mandru, la patru ace, si cu nelipsitele “Kentane” in buzunarul de la piept. Normal, tu erai Printul.
Neam de caterincari, ti-au zis Gascanul. Ai ras, cu ochii blanzi, puteau sa-ti spuna oricum, doar te iubeau.
Te-a vrut Realul, si ireal, i-au refuzat nebunii.
Si n-ai plecat, ai stat sa-i bucuri pe cei fara de bucurii, sa-i cresti si pe altii, doar doar o mai veni unul ca tine din urma.
Ai stat acolo, in ograda ta, sfatos, cu un pahar in fata, cu o tigara in coltul gurii, cu ochi scormonitori. Era-n Trivale ograda ta, si te uitai la pusti cum fug cu mingea, si cum se cearta, care dintre ei sa fie Dobrin… Adi, Nicu, Rica, Paulica… Dani e in poarta.
Sunt mari acum.
N-ai vrut sa stie lumea ca Printul se macina, ai stat ascuns, te-ai stins in liniste. Te gandeai la zambetul Mopsului?
Si ai plecat incet, urcand smerit pe dealurile Argesului, printre prunii ramasi goi in toamna cernita.
Si ne-ai lasat cu ceata in suflet.
E frig si ne-a inghesuit tristetea…
Ploua?
Nu, plang prunii.

Nuca de Copos

E Copos o nuca tare? E Copos capos?
Daca nu este, atunci ar fi bine pentru el sa inceapa sa fie, si asta cat mai repede.
Rapid incepuse sezonul cam cel mai bine dintre “granzii” Bucurestiului.
Bergodi venea cu un suflet nou, echipa se misca bine, cateva achizitii inspirate (facute cu bani putini, evident), suporterii lasasera furia de la sfarsitul campionatului trecut. Si priveau inainte. Il adoptasera repede pe italian. Doar luase Super Cupa, desi erau considerati outsideri. Ii adoptasera si pe strainii veniti in pauza competitionala.
“Bozovici asta, e scula de jucator”, murmurau admirativ prin tribune.
Si au inceput epurarile.
Primul a cazut Moldovan (va mai amintiti lacrimile dupa “sfertul” cu Steaua?). A plecat la Urziceni, un fel de El Dorado pentru cei care vor sa-si faca meseria fara compromisuri. Sau, eventual, incep o meserie noua.
Au inceput scartaieli cu Bergodi. Daca mai traia Caragiale, scria sigur “O demisie pierduta”…
Pana la urma s-a lasat cu executie, am mai scris despre asta.
Intre timp, s-a roit si Sichitiu incotro a vazut cu ochii.
Si uite cum s-a stricat toata kalimera. Jucatorii au inceput sa simta vidul de autoritate.
La Planters in miez de noapte, Boya si Bozovici au inceput sa studieze parasutismul, cu fufele autohtone. Imediat dupa ce ratasera calificarea cu nemtii.
E greu si pentru ei saracii, singuri printre straini, « singuri impotriva tuturor « …
Vine Rednic, pe post de Il Salvatore, dar Torcidele Visinii l-au mai gonit acum ceva timp, numai pentru faptul ca venea ca uzurpator al lui Il Luce (al’ mic, dar pentru ei este Il Luce).
Acum a nimerit si mai stramb (iar imi vine cuvantul asta in minte, cand vorbesc de Rednic?), din uzurpator a ajuns profanator.
Ultima traznaie, Marius Constantin da un cap in gura! N-ar fi primul, doar ca de data asta i l-a dat lui Dica… Nu, nu Dica de la Steaua, lui Emil Dica – colegul lui de la Rapid. Asta la 2-0 pentru giulesteni in deplasarea de la Iasi. Balamuc!
Acum ar fi momentul ca Nea George sa demonstreze ca e o nuca tare.
Mi-l imaginez cocotat pe o drezina, in mijlocul Legiunii Granata, povestind cu patos si avant proletar, despre farmecul vietii. Despre cat de fermecator este sa te plimbi cu Orient Express-ul la pret de personal. Despre cum, pe vremuri, legiunile erau decimate. Despre hortensii, gutui vietnameze si yachting.
Maraie multimea, “chelu’ isi pune mana-n cap”.
Pana la urma, de la drezina si pana la ghilotina nu e decat un pas…

Lacrimi de Campion

Recunosc, nu m-am uitat la meciul lui Bute in direct, asa cum au facut-o atatia romani. Aveam niste vagi senzatii ca va pierde (prea a castigat in linie!), dar nu asta a fost motivul, pur si simplu eram obosit dupa o saptamana grea, atat de obosit incat i-am refuzat si pe bunii mei prieteni cu care mai joc un poker Vineri seara. Blasfemie!
Dimineata ma trezeste ala mic (fratele mic): “Te-ai uitat? Rusine, vezi ca e in reluare!”.
Chiar mi-a fost rusine, am alergat de multe ori prin noroi si ploi si vant, dupa cine stie ce meci de fotbal (microb greu), iar acum nici macar la televizor n-am putut sa strang din pumni. Mai ales ca era o centura in joc…
Poate daca era Centura Capitalei (Bucuresti), as fi facut efortul, dar acolo chiar ca n-avem nici macar o sansa sa castigam vreodata! Nici Rocky cu toata familia nu se poate pune cu Famiglia...
Cum spuneam, eram usor pesimist inainte de meci, columbianul ala arata destul de periculos, ma gandeam ca de la Mosul Doroftei incoace a trecut cam putin timp, noi de obicei avem “derapaje” de performanta la intervale lungi de timp.
Plus ca erau interese mari la mijloc, ne mai facusera arbitrii de atatea ori…
Dar columbienii saracii, ar trebui sa-si faca niste cruci mari cand aud de romanasi, e greu cu noi.
Mai ales cand dai peste un pui de dac, asa ca Bute, mi-era ca-l rapune definitiv pe adversar, care una peste alta s-a tinut teapan foc. Ii cara la pumni in cap si se uita putin contrariat (ca noi toti de altfel), cum de nu cade asta, frate?
Noroc cu arbitrul, a oprit macelul la timp, si-a dat seama ca pe ala il tin in picioare doar corzile, dar era definitiv in corzi.
Bravo pustiule, in sportul asta chiar esti pusti la varsta ta! Performantele tale te trec la veterani.
Ma uitam cum plange de bucurie, cu sapca stramba pe cap si mi-a dat o lacrima. Am depasit rapid momentul in gand: “Boule! In reluare nu se plange! Asta e apanajul alora care se uita in direct la 6 dimineata!”.
Dupa meci, isi desfacea bandajele ostenit si campion, avea un “felinar umflat” ca in “filmele cu dolari”(a dat si ala mic, al naibii).
A gasit puterea sa isi aduca aminte din nou ca e roman, dar ca de data asta nu trebuie sa faca haz de necaz.
Zambind modest, a spus: “Lasa, ca iese la spalat…”.

P.S: Cand eram copil, am vazut de multe ori celebrul film american "Cineva acolo sus ma iubeste", cu magistralul Paul Newman.
Lucica, pe tine te iubim si astia, de aici, de jos, din Romania.

Victoria pragmatismului si a eficientei

Am un foarte bun prieten, atat de bun incat copilul lui ma stie de unchi. Este la origini destul de indepartate bulgar, inclusiv numele se termina in clasicul “ov”. Ca orice roman care se respecta, nu pierd nici o ocazie sa il tachinez, cu diverse aluzii la radacinile lui slave. Doar la mine numele se termina in “escu”, nu?
Tine la gluma, are simtul umorului foarte dezvoltat, l-a mostenit de la tatal lui care este un fel de “centura neagra la caterinca” (de la maestrul Florin Calinescu citire).
L-am auzit spunand de cateva ori o zicala auzita de la batran: “Decat vulpe argintie in vitrina, mai bine iepure schiop in padure…” Nu stiu daca vorba are provenienta de la sud sau de la nord de Dunare, una peste alta prin Carpati sau Balcani nu prea exista vulpi argintii. Iepuri in schimb, berechet.
Stateam sa ma gandesc daca ni se potriveste maxima asta plina de savoare acum, privind la desfasurarea evenimentelor si recenta calificare.
E un sentiment ciudat, Mutu spune ca nu stie cum sa se bucure, suporterii stiu, dar au cam uitat, nu tu manifestatie la Universitate, nu tu gloata la aeroport, cred ca nici macar Nasul de la FRF n-a bagat gratarul in functiune. Numai pe Mitica “il doare in palarie…”. De toata lumea.
Pai da, noi mai avem niste carente proverbiale, la capitolul eficienta, pragmatism, atingerea la timp a obiectivelor, etc. Noi, romanii.
Cand am vazut tragerea la sorti, eram cam pesimist. Dupa egalul cu bulgarii de la Constanta, si mai si, ne astepta iar Golgota.
Dar cu asta eram obisnuit, era un sentiment natural, noi stateam mereu cu sufletul la gura pana la ultimul meci, eventual mai depindeam si de altii, balci, articole care infierau criza, amintiri cu Generatia de Aur, drama nationala, “Piti lasa-ne”, si inevitabilul “silenzio stampa”.
A venit iar olteanul asta ciufut, cu freza lui abulica, cu o superioritate nedisimulata si ne-a stricat parastasul dansant de care ne pregateam temeinic. Pas cu pas, nu ne-a lasat nici o sansa, nici macar una mica sa o dam in bara. Curat “Satana”!
Culmea tupeului, ne-am calificat cu 2 etape inainte… Te freci la ochi, nu prea e in regula, pai nu eram noi aia de am scris povestea cu “bucatele afumate”?
Piti lasa-ne! Lasa-ne cu micii nostri arsi si berea sleita, lasa-ne la margine de sant cu gratarul sfaraind si cu maneaua zbierand! “Sufleul” tau de performanta ne cade greu.
Lasa-ne si du-te in Anglia, aia saracii chiar au nevoie, ca raman pe acasa la vara. Cu tot cu Rooney, Ferdinand, Owen. Niste amarate de vulpi argintii…
Si daca te intreaba ignorantii aia la granita cum te cheama, sa te prezinti sec si sictirit, cum te stim: “Piturca. Victor Piturca. Cu V de la Victorie.”

Post Scriptum

Va vine sau nu sa credeti, la doar 5 minute dupa postare am citit in Gazeta Sporturilor acelasi titlu la editorialul lui Radu Naum.
De obicei citesc presa la prima cafea, azi a fost o zi mai aglomerata.
Daca la inceput mi s-a parut ideal, acum nu e decat banal, desi nici eu nici el nu avem decat vina ca am facut amandoi analogia intre porecla uriasului, ploaie si personajul biblic.
Daca vreti, considerati tilul la care ma gandisem initial: "Cu sabotii prin noroi"...
Si cat m-a batut la cap colegul Mr. B sa scriu Duminica...
Despre continut, va las pe voi sa comentati.

Cu sabotii in noroi

De multe ori, am subiecte berechet dar n-am titlu. Na, ca de data asta am de toate pentru toti. Paranghelia e in toi, specialistii se urca pe pereti, toti au cate o parere, unii au gasit de cuviinta sa plece de la stadion in minutul 71, desi nu-i ploua ca pe restul amaratilor din tribune si peluze.
Superstitii de barbugii? Fatalitate fraticule...
Am alunecat apoi pe panta teoriei conspiratiei, cinicii mai ales: "Pai da dom'le, ne-a venit si noua apa la moara, cu Nasul la UEFA (mai degraba la psihiatru daca ma intrebati) avem si noi vitamine"...
Teribila boala asta cu scenariile, "my friend Mario", conspiratie mondiala anti - bulgareasca, mai grav e ca nu doar vecinii frustrati amarnic de la margine Khozloduy-ului se aolesc, se mai gasesc si romanasii nostri sa peroreze.
Trist talent avem sa bagatelizam performantele si sa hiperbolizam gainarii inchipuite.
Nu vreau sa cad in extrema, sa clamez ca avem o noua Generatie de Aur, ca nu ne mai oprim pana nu cucerim Austria si Elvetia cu marmote cu tot, ca Sun Tzu era copil de mingii la strategie pe langa Piturca. Barem la pauza meciului cu batavii eram fericit cu scorul de pe tabela, ma gandeam ca daca merge jucaria, avem 0-0 la final, si decidem calificarea la mijloc de Noiembrie, clasic, cu emotii, cum ne sade bine noua.
Pai normal, aia au irigatii, noi avem inundatii, aia au mori de vant, noua ne fluiera vantul prin buzunare, aia au Cartierul Felinarelor Rosii, noi nici macar o centura mai rasarita, ei cu lalelele, noi cu papadiile.
Nu stiau saracii ca noi am inventat mersul "Cu Papucii prin Desert", si au ramas cu sabotii in noroi...
Dar cu toate astea, ce-am mai ras, dupa ce le-a trantit si Goe usa in nas, cand mai jos de Dunare s-a auzit o injuratura in bezna: "Ai naibii romanii astia, i-auzi cum canta, la ei ploua, da' tot pe noi ne uda..."
Leka nost priateli...

Capitalism si ranjet

Cunosc bine pe cineva care lucreaza pentru unii dintre cei mai mari capitalisti ai lumii, o companie imensa la nivel global. Au venit si in Romania acum 2 ani. Se plangea prietenul meu de seful echipei in care activeaza, manager se numeste parca. Cica pune presiune, vrea sa aiba cele mai bune rezultate, ii smotruieste amarnic. La o adica mai si primeste laude de la cei si mai mari decat el.
M-am scarpinat morometian in crestetul capului si i-am spus prieteneste: “Cum asa domnule? Pai de ce nu-l dati jos? Mergeti la cei mari cu jalba-n protap si spuneti-le ca asa nu se mai poate.” S-a uitat la mine compatimitor: “Ce, esti nebun? Pai zburam ca titirezul. Omul e valoros, chiar daca e dur, are rezultate.”
Aha, mi-am spus, asa o fi in capitalism.
Bietul Bergodi, el a nimerit in alt capitalism. A renuntat sa renunte, cu lacrimi in ochi: “Raman pentru suporteri, sunt cei mai tari”. Frumos compliment pentru tifosseria din Giulesti, mai ales cand vine de la unul care a fost rege in Iadul Lazial.
Numai ca altii nu au renuntat, au fost mai capitalisti, au dat numere de inregistrare cu un acut simt administrativ, au lucrat ca la carte.
Si mi-am adus aminte de eminenta cenusie din epoca stalinista, Lavrenti Beria il chema. O victima? Un calau mai degraba. Inainte sa se “sinucida”, ultimele lui cuvinte au fost: “Nu trageti tovarasi!”.
Cine trage in Giulesti? Pai unii trag tunuri, altii trag ponoasele, unii trag sforile, altii trag nadejde… Ca asa e in capitalism.
Si pe fundal, se aude trist, parca din alte dimensiuni, la margine de cale ferata, un cor al tacerii amare: “Galeria lu’ Rapid nu e membra de partid…”
Se aude trist, trist si “irriducibil”.
De partea cealalta, cineva ranjeste stramb (stramb?!).
Dansul a fost si este membru de partid.

Bine v-am gasit!

Inceputul e cel mai greu, sau cel mai simplu, depinde ce ti-ai propus sa realizezi. Eu imi propun cat mai multa obiectivitate, pertinenta si eleganta. Dar asta o veti decide voi, cititorii, daca si cand va veti rataci prin hatisurile unui Net din ce in ce mai ofertant in acest domeniu.
Am vrut sa incep de Luni (sunt marcat strans "om la om" de catre prietenul Mr. B de ceva timp), spuneam ca am vrut sa incep de Luni nu neaparat din superstitie, ci din dorinta de a avea mai multe subiecte la indemana.
Saptamana trecuta am renuntat in bloc la Europa. Si Europa la noi. Ma refer la fotbal, clauza de salvgardare inca nu s-a activat. Si ma mai refer la Cupa UEFA, "Competitia Saracilor" asa cum i se mai spune de catre cei care "fac arogante".
Aceasta competitie care ne-a dat totusi cele mai mari satisfactii in ultimii ani, unde ai nostri s-au luat la tranta cu echipe cu nume sonore si bugete ametitoare. Si i-au rapus.
Remember Valencia, Betis, Hamburg, Feyenoord, Everton, Leverkusen? Stadioane pline, ziare cu titluri explozive, coregrafii maiastre, Piata Universitatii, chiar si un Golden Blitz cu staif prezidential. Amintiri...
Da, este o competitie saraca, se vine cu bani de acasa, se mai accidenteaza cate un jucator, mai amani cate un meci din Liga 1, parca nu prea ne mai caracterizeaza.
Potul cel gras este in UCL, banii, faima, scouterii, sponsorii, retetele de meci.
Calculele spun ca Steaua va lua anul acesta 10 milioane de euro chiar daca nu face puncte deloc in grupa.
Dar fara puncte nu ai parte de bucuria oamenilor simpli care navaleau in piete dupa ultimul fluier...
Curios sau nu, prefer firescul in locul grotescului. Stadionul plin (desi ploua ca in Vietnam) de la meciul Stelei cu Valencia, nu se compara cu tristetea mocnita de saptamana trecuta din Ghencea, Giulesti sau Boras. Cu terenul lor sintetic cu tot!