
Oameni buni!
E 18 decembrie si e Postul Craciunului. Sunt la sala la Elena si citesc Khaleej Times, un ziar local, parte din rutina zilnica: dupa antrenament urmeaza proteina si lectura ziarului. La pagina cu stiri sportive imi atrage atentia articolul legat de Maratonul din Dubai. He he! In cateva secunde deja luasem o hotarare: vreau sa particip! Mai aveam doar o luna pana la start dar ideea imi intrase adanc in minte si eram indeajuns de incantat incat sa uit tot ce implica o pregatire serioasa pt un asemenea eveniment, considerat ca unul dintre cele mai grele probe sportive, dupa Iron Man ( 3,86 km inot , 180,2 km cu bicicleta si 42,195 km alergare, adica maratonul).
Maratonul avea sa fie singurul meu obiectiv pentru urmatoarele 30 de zile.Trebuie sa precizez ca ultima data cand am alergat aproape 15 km, a fost undeva prin 2001, iar antrenamentul meu din 2001 pana in prezent a fost concentrat in proportie de 90% pe fitness si bodybuilding. Aveam de alergat 42 de km si trebuia sa-mi pacalesc cumva corpul intr-o luna de pregatire.
Craciunul si anul nou au avut o conotatie mai mult sufleteasca, totul fiind concentrat pe pregatirea mea. In prima zi de alergare, am facut 20 de km, cea mai lunga distanta din viata mea, si a fost suficient sa explodez mental, si sa visez cu ochii deschisi. Au urmat antrenamente dificile, trezit dimineata la ora 5 sa mananc, sa beau multa apa si la ora 7 sa incep sa alerg…ora startului official din 18 ianuarie fiind 7 am. Tot ce am facut contrazice total cu orice am citit intr-o luna de zile, legat de pregatirea unui marathon pt incepatori. Cu o singura diferenta: imi cunosc corpul foarte bine si reactiile lui la efort, iar cunostintele si practica din nutritia mea m-au ajutat foarte mult, mai ales in ziua cursei.
Cu o saptamana inainte de start, la 7 dimineata, impreuna cu Elena care ma sustinea pe traseu, am alergat 33 de km in 3 ore, si m-am simtit grozav, atat fizic, dar si mental. Cu toate astea, adevaratul obstacol incepe dupa 30 de km, cand sistemul muscular si punctele slabe incep sa cedeze putin cate putin…Toate astea aveau sa ma mentina concentrat pana la ora cursei…Mental stiam ca pot sa alerg 20 de km usor, si ca 30 de km sunt capabil sa-i termin strangand putin din dinti. Ma speria insa gandul la ce se va intampla dupa 30 de km, cum va reactiona corpul si daca voi reusi sa trec peste obstacolele pt care nu eram pregatit.
Maine voi continua cu ultima parte. Scuze celor care au asteptat ieri aparitia articolului, dar din motive obiective.... Asa ca l-am concentrat in doua episoade... Astept reactiile voastre in Comments sau la sportromania@gmail.com
No comments:
Post a Comment