Cunosc bine pe cineva care lucreaza pentru unii dintre cei mai mari capitalisti ai lumii, o companie imensa la nivel global. Au venit si in Romania acum 2 ani. Se plangea prietenul meu de seful echipei in care activeaza, manager se numeste parca. Cica pune presiune, vrea sa aiba cele mai bune rezultate, ii smotruieste amarnic. La o adica mai si primeste laude de la cei si mai mari decat el.
M-am scarpinat morometian in crestetul capului si i-am spus prieteneste: “Cum asa domnule? Pai de ce nu-l dati jos? Mergeti la cei mari cu jalba-n protap si spuneti-le ca asa nu se mai poate.” S-a uitat la mine compatimitor: “Ce, esti nebun? Pai zburam ca titirezul. Omul e valoros, chiar daca e dur, are rezultate.”
Aha, mi-am spus, asa o fi in capitalism.
Bietul Bergodi, el a nimerit in alt capitalism. A renuntat sa renunte, cu lacrimi in ochi: “Raman pentru suporteri, sunt cei mai tari”. Frumos compliment pentru tifosseria din Giulesti, mai ales cand vine de la unul care a fost rege in Iadul Lazial.
Numai ca altii nu au renuntat, au fost mai capitalisti, au dat numere de inregistrare cu un acut simt administrativ, au lucrat ca la carte.
Si mi-am adus aminte de eminenta cenusie din epoca stalinista, Lavrenti Beria il chema. O victima? Un calau mai degraba. Inainte sa se “sinucida”, ultimele lui cuvinte au fost: “Nu trageti tovarasi!”.
Cine trage in Giulesti? Pai unii trag tunuri, altii trag ponoasele, unii trag sforile, altii trag nadejde… Ca asa e in capitalism.
Si pe fundal, se aude trist, parca din alte dimensiuni, la margine de cale ferata, un cor al tacerii amare: “Galeria lu’ Rapid nu e membra de partid…”
Se aude trist, trist si “irriducibil”.
De partea cealalta, cineva ranjeste stramb (stramb?!).
Dansul a fost si este membru de partid.
M-am scarpinat morometian in crestetul capului si i-am spus prieteneste: “Cum asa domnule? Pai de ce nu-l dati jos? Mergeti la cei mari cu jalba-n protap si spuneti-le ca asa nu se mai poate.” S-a uitat la mine compatimitor: “Ce, esti nebun? Pai zburam ca titirezul. Omul e valoros, chiar daca e dur, are rezultate.”
Aha, mi-am spus, asa o fi in capitalism.
Bietul Bergodi, el a nimerit in alt capitalism. A renuntat sa renunte, cu lacrimi in ochi: “Raman pentru suporteri, sunt cei mai tari”. Frumos compliment pentru tifosseria din Giulesti, mai ales cand vine de la unul care a fost rege in Iadul Lazial.
Numai ca altii nu au renuntat, au fost mai capitalisti, au dat numere de inregistrare cu un acut simt administrativ, au lucrat ca la carte.
Si mi-am adus aminte de eminenta cenusie din epoca stalinista, Lavrenti Beria il chema. O victima? Un calau mai degraba. Inainte sa se “sinucida”, ultimele lui cuvinte au fost: “Nu trageti tovarasi!”.
Cine trage in Giulesti? Pai unii trag tunuri, altii trag ponoasele, unii trag sforile, altii trag nadejde… Ca asa e in capitalism.
Si pe fundal, se aude trist, parca din alte dimensiuni, la margine de cale ferata, un cor al tacerii amare: “Galeria lu’ Rapid nu e membra de partid…”
Se aude trist, trist si “irriducibil”.
De partea cealalta, cineva ranjeste stramb (stramb?!).
Dansul a fost si este membru de partid.
No comments:
Post a Comment