Nuca de Copos

E Copos o nuca tare? E Copos capos?
Daca nu este, atunci ar fi bine pentru el sa inceapa sa fie, si asta cat mai repede.
Rapid incepuse sezonul cam cel mai bine dintre “granzii” Bucurestiului.
Bergodi venea cu un suflet nou, echipa se misca bine, cateva achizitii inspirate (facute cu bani putini, evident), suporterii lasasera furia de la sfarsitul campionatului trecut. Si priveau inainte. Il adoptasera repede pe italian. Doar luase Super Cupa, desi erau considerati outsideri. Ii adoptasera si pe strainii veniti in pauza competitionala.
“Bozovici asta, e scula de jucator”, murmurau admirativ prin tribune.
Si au inceput epurarile.
Primul a cazut Moldovan (va mai amintiti lacrimile dupa “sfertul” cu Steaua?). A plecat la Urziceni, un fel de El Dorado pentru cei care vor sa-si faca meseria fara compromisuri. Sau, eventual, incep o meserie noua.
Au inceput scartaieli cu Bergodi. Daca mai traia Caragiale, scria sigur “O demisie pierduta”…
Pana la urma s-a lasat cu executie, am mai scris despre asta.
Intre timp, s-a roit si Sichitiu incotro a vazut cu ochii.
Si uite cum s-a stricat toata kalimera. Jucatorii au inceput sa simta vidul de autoritate.
La Planters in miez de noapte, Boya si Bozovici au inceput sa studieze parasutismul, cu fufele autohtone. Imediat dupa ce ratasera calificarea cu nemtii.
E greu si pentru ei saracii, singuri printre straini, « singuri impotriva tuturor « …
Vine Rednic, pe post de Il Salvatore, dar Torcidele Visinii l-au mai gonit acum ceva timp, numai pentru faptul ca venea ca uzurpator al lui Il Luce (al’ mic, dar pentru ei este Il Luce).
Acum a nimerit si mai stramb (iar imi vine cuvantul asta in minte, cand vorbesc de Rednic?), din uzurpator a ajuns profanator.
Ultima traznaie, Marius Constantin da un cap in gura! N-ar fi primul, doar ca de data asta i l-a dat lui Dica… Nu, nu Dica de la Steaua, lui Emil Dica – colegul lui de la Rapid. Asta la 2-0 pentru giulesteni in deplasarea de la Iasi. Balamuc!
Acum ar fi momentul ca Nea George sa demonstreze ca e o nuca tare.
Mi-l imaginez cocotat pe o drezina, in mijlocul Legiunii Granata, povestind cu patos si avant proletar, despre farmecul vietii. Despre cat de fermecator este sa te plimbi cu Orient Express-ul la pret de personal. Despre cum, pe vremuri, legiunile erau decimate. Despre hortensii, gutui vietnameze si yachting.
Maraie multimea, “chelu’ isi pune mana-n cap”.
Pana la urma, de la drezina si pana la ghilotina nu e decat un pas…