echipa si de ce nu atunci cand juca semifinala Cupei UEFA? Nu cred insa ca suporterii stelisti, care au reusit sa-i ridice cultul personalitatii pana la cel mai inalt grad, sa mai poata face ceva sa-l supere definitiv, ca "sa se retraga definitiv intre oi si sa se linisteasca". Ii multumesc lui Emil Carageorge, pentru commentul lui - touche, ai dreptate, dar iti dau dreptate pentru ca esti fanul lui Gigi Becali, altfel te alaturai protestului anti Jiji :) Am publicat ieri, dezamagit si de emblema clubului Steaua, "Fiara" - Marius Lacatus, cum acesta i-a produs fractura care l-a indepartat definitiv din fotbal pe Ardeleanu de la FCM Bacau. Consider ca un astfel de jucator, care a avut o astfel de intrare criminala pe un teren de fotbal, nu are cum sa fie simbolul echipei Steaua!Fraze, vorbe ?i opinii de suporteri celebri
Mario BENEDETTI
"Din tribun? e la fel de pl?cut ciorchinele uman al înving?torilor, pe cît e de pl?cut? drama particular? a fiec?rui învins. Desigur, anumi?i spectatori dezghe?a?i ?tiu întotdeauna cum trebuie s? fie jocul perfect ?i nu prididesc s?-?i explice ?i mai ales s? le explice celor din jurul lor de ce cutare juc?tor nu reu?e?te s? joace cum trebuie. Iar cînd arbitrul penalizeaz? faultul, spectatorul dezghe?at intuie?te, la rîndu-i, în ce direc?ie o va lua mingea ?i, o clip? mai tîrziu, cînd balonul ajunge în plas?, nu reu?e?te s? priceap? cum de portarul n-a ?tiut. Sau probabil c? ?tia ?i, în mod cît se poate de deliberat, s-a aruncat în cealalt? parte, dintr-o pornire ostentativ? de masochism, venalitate sau prostie congenital?. De la tribun? e atît de u?or. Sînt cunoscute istoria ?i preistoria. Adic? exist? elemente suficiente pentru a compara eficacitatea inexpugnabil? a acelui ap?r?tor olimpic cu stîng?cia de azi, care nu reu?e?te niciodat? ?i rateaz? de o mie de ori." (din Gazonul, traducere de Irina Dogaru, în revista Secolul 20, nr. 4-7/1998)
Jorge Luis BORGES
"Consider c? în sporturi e nociv? ideea c? unul trebuie s? piard? ?i altul s? cî?tige, idee care d? na?tere la rivalit??i. Suspectez pîn? ?i c? pe majoritatea oamenilor care spun c?-i intereseaz? fotbalul, nu-i intereseaz? nimic, deoarece, dac? i-ar interesa, nu le-ar p?sa cine cî?tig? ?i cine pierde. Ceea ce cred c? se întîmpl? la ?ah. Exist? partide de ?ah celebre, f?r? s? aib? mare importan?? cine a învins în cele din urm?. În schimb, întîlnesc oameni care spun: ?Îmi place fotbalul!?. Dar se dovede?te c? nu-i a?a: ei doresc, de fapt, s? cî?tige o echip? sau alta, ceea ce mi se pare cu totul str?in de ideea de joc, în sine." (din ?apte convorbiri cu Jorge Luis Borges de Fernando Sorrentino, traducere de Ileana Scipione, Editura Fabulator, 2004)
Daniel COHN-BENDIT
"Dac? se întîmpl? ceva serios în via?a mea, asta e fotbalul, restul e doar un joc. Fotbalul nu se joac? pur ?i simplu, fotbalul e singurul adev?r în via??. Am jucat într-o echip? pe cînd aveam nou? ani. Acum artrita îmi interzice aceast? mare pl?cere. Prima mea amintire despre fotbal dateaz? din 1954, cînd am plîns pentru c? Germania a învins Ungaria. Mi s-a p?rut nedrept. Dar ?sta e fotbalul: nu cî?tig? mereu cei mai buni." (în revista Anstoss, nr.1/2004)
Nick HORNBY
"Nu sînt un bun radio-ascult?tor, dar, oricum, pu?ini suporteri sînt. Mul?imea este cu mult mai rapid? în reac?ii decît comentatorii - urletele ?i gemetele preced cu cîteva secunde descrierea ac?iunii de pe teren - ?i imposibilitatea de a vedea jocul m? f?cea cu mult mai nervos decît dac? a? fi fost de fa?? la meci sau dac? m-a? fi uitat la televizor. La radio, fiecare ?ut la propria poart? ?inte?te vinclul, fiecare centrare produce panic?, fiecare lovitur? liber? a adversarului este la limita careului de pedeaps?; în acele zile, înainte s? fi ap?rut transmisiunile TV în direct, cînd Radio 2 era singura mea leg?tur? cu faptele eroice ale Arsenalului, s?vîr?ite în Cup?, undeva la mare distan??, obi?nuiam s? stau ?i s? m? joc cu butonul radioului, schimbînd de la un post la altul, dorind cu disperare s? aflu ce se întîmpl?, dar, totodat?, dorind cu disperare s? nu trebuiasc? s? ascult. Fotbalul transmis radiofonic este fotbalul redus la cel mai mic numitor comun. V?duvit de pl?cerile estetice ale jocului sau de alinarea unei mul?imi care simte la fel ca ?i tine sau de senza?ia de siguran?? pe care o ai cînd vezi c? ap?r?torii t?i ?i portarul se afl? cam pe acolo pe unde ar trebui s? fie - tot ceea ce-?i r?mîne este numai o team? gol-golu??." (din Febra golului , traducere de Ilie? Cîmpeanu, în revista Secolul 20, nr. 4-7/1998)
Herta MÜLLER
"Fiecare juc?tor are rolul lui într-un meci de fotbal. Cu toate astea, imprevizibilul apare de fiecare dat?. Nu suport asta. Aceast? intensitate extrem?. ?i timpul. Cînd o decizie poate fi luat? într-o direc?ie sau alta. ?i sfîr?itul e inevitabil. ?i va fi nedrept. Unii pierd. ?i to?i arat? la fel. Oh, asta m? sperie! Aceast? extraordinar? disolu?ie a biografiilor." (în revista Anstoss, nr.1/2004)
Virgil NEMOIANU
"Fotbalul are trei tr?s?turi semnificative. Mai întîi, este atît îndividual, cît ?i socio-colectiv. Personalitatea creatoare are un rol esen?ial, dar ea trebuie totu?i s? se ml?dieze ?i s? se integreze într-un mic trib, într-o comunitate a jocului. Apoi, la un nivel înc? mai filozofic, exist? în fotbal un anume echilibru foarte subtil între determinare cauzal? (for?? ?i tehnic?, de pild?) ?i imprevizibil, decizia spontan? a aleatoriului. Totodat?, succesul ?i popularitatea global? a fotbalului se datoresc versiunii sale originale a democra?iei - poate fi jucat în condi?ii dintre cele mai modeste, de c?tre oameni dintre cei mai mode?ti, oameni de toate vîrstele ?i neamurile, f?r? echipament prea special; poate fi jucat la nivel profesional de mare sofisticare, dar poate fi jucat ?i în mod pur amical... N-a? vrea s? las la o parte erotismul acestui joc, ale c?rui manevre viclene sau dure au toate un singur scop: actul orgasmic al p?trunderii ?i înscrierii. Erotizarea aceasta se recunoa?te, sigur, în entuziasmul juc?torilor, dar este înc? mult mai bine observabil? în reac?ia spectatorilor, cuprin?i de nebunie pasionat?, carnavalesc?, eliberatoare." (din "Fotbalul, globalismul ?i societatea american?", în Tradi?ie ?i libertate, Editura Curtea Veche, 2001)
Andrei PLE?U
"Recunosc: nu sînt ceea ce se cheam? un microbist. Dar am curiozit??i, temperament, afecte. Sînt recuperabil. Sînt gata s? urmez exemplul maestrului meu, domnul Constantin Noica, ?i s? iau mai în serios jocul pe care speciali?tii îl numesc, atît de inspirat, ?jocul cu balonul rotund?. Dar domnul Noica nu e singurul model posibil. Îmi amintesc de un interviu luat lui Emil Cioran, la Paris, de Gabriel Liiceanu. Cioran povestea cum, în copil?rie, se împrietenise cu groparul din R??inari, care îi d?ruia din cînd în cînd cîte un craniu în loc de minge. A?adar, avea?i de mic o oarecare propensiune spre morbid? - sonda, analitic, amicul Gabriel. Da' de unde! - replica Cioran. Pur ?i simplu îmi pl?cea fotbalul!? Nu m? pot ab?ine s? nu suspin admirativ ?i nostalgic: Ce genera?ie!?" (din "O dilem?: fotbalul", în Dilema, nr. 81/1994)
Salman RUSHDIE
"Un fan nu se mul?ume?te s? intre în grupul celor care se adun? o dat? la fiecare patru ani ca s?-?i aclame echipa na?ional? pe parcursul turneului final al campionatului mondial. Adev?ratul fan de fotbal este fanul unui club. Pentru el, continuitatea înseamn? totul, ca ?i loialitatea în vremuri de restri?te, iar reu?itele m?runte ofer? recompense emo?ionale intense... Asta în?eleg eu prin a fi fan: s? a?tep?i minunea, s? înduri decenii de deziluzii ?i totu?i s? nu ai de ales cînd vine vorba de loialitate. În fiecare week-end m? repezeam la paginile de sport ale ziarelor, iar ochii mei c?utau automat rezultatul celor de la Tottenham. Dac? învinseser?, week-end-ul era mai frumos. Dac? pierduser?, ap?reau nori de furtun?. E jalnic. E o form? de dependen??. E o iubire monogam?, gen ?pîn? cînd moartea ne va desp?r?i?." (din "Un sport popular - însemn?rile unui fan", în Dincolo de limite , traducere de Petru Dulgheru, Editura Polirom, 2006)
Mihail SEBASTIAN
"Sîmb?t?, 14 noiembrie, 1936 - A fost poate una din ultimele zile magnifice de toamn?. M-am dus la ONEF, la un match de foot-ball (Venus-CFR), nu pentru match, ci pentru peisaj, pe care îl b?nuiam dinainte str?lucit. Nu m-am în?elat. O lumin? obosit?, pudrat?, tandr? - în dep?rtare o cea?? u?oar?, argintie, aburit?, din care ora?ul se desprindea ireal, ca într-o pînz? de pictur?, ca într-o fotografie reliefat?. ?i cîte culori. Nu ?tiam c? sînt atîtea case ro?ii în Bucure?ti. De acolo, de la ONEF, se v?d ca ni?te construc?ii de Baukasten. ?i pomii desfrunzi?i, ie?ind din cea?? ca dintr-un abur pe care l-ar fi f?cut propria lor respira?ie. Totul era de un desen foarte delicat, dar de o bog??ie de culori exploziv?. Peluzele ro?ii, firmele de reclam? multicolore, iarba verde înc?, tricourile pestri?e, negre, albe, albastre, o lume imens?, totul era ame?itor. La începutul reprizei a doua, arbitrul a fluierat un minut de t?cere, mi se pare pentru un juc?tor str?in, mort de curînd. S-a f?cut brusc o imens? t?cere - t?cerea a vreo 20 de mii de oameni. Se auzea din dep?rtare doar rumoarea ora?ului." (Jurnal, Editura Humanitas, 1996)
Mircea Horia SIMIONESCU
"Am luat bilete la tribuna I ?i m-am dus. Spectacolul mul?imii avide de emo?ii violente nu mi se pare, pe cuvîntul meu, de dispre?uit, chiar dac? e?ti l?murit c? oamenii, neferici?i, caut? cu înfrigurare s? nu r?mîn? singuri. Acest spectacol ar fi, de bun? seam?, foarte trist, dac? n-am b?nui totu?i c? mul?i dintre indivizii care se a?az? la tribune ?i în peluze vin la meci cu acelea?i gînduri ?i dac? nu le-am presupune destule precau?ii, dac? n-am ?ti c?, de fapt, sînt avertiza?i asupra pericolului pe care-l denun?? Pascal ?i, în consecin??, privesc balaurul cu o sut? de mii de capete - stadionul - ca pe un prilej de a se clarifica, în vederea singur?t??ii ?i eternei confrunt?ri cu propriile triste?i, cu propriile orgolii. Fluier ?i intru al?turi de tine, b?iat de pr?v?lie, care te-ai zbuciumat o s?pt?mîn? întreag? s?-?i procuri bilet, îmi al?tur inimii tale inima mea, s?rmane profesora?, care ?i-ai încheiat mai devreme ultima or? de ?coal?, spre a te d?rui cu totul vrajei ?i pasiunii celor 90 de minute de febr? ?i iluzii, ?i încerc s? reduc distan?a apreciabil? ce ne desparte. Îmi închipui stadionul privit de sus: ne afl?m între fagurii lui ca gîzele în insectar. Dac? n-am fi înghesui?i am putea percepe poate mai elocvent c? unul e fluture cu aripile azurii, iar altul un banal greier de buc?t?rie, cu toate c? zbîrnîim cu to?ii, la urma urmei, la fel. Î?i încredin?ez (e, desigur, un fel de a spune) triste?ile mele, tu îmi dai coate. Sîntem fra?i." (din "Cum l-am tr?dat pe Pascal", în Dic?ionar onomastic, Editura Pentru Literatur?, 1969)
Sorin STOICA
"Dac? la ora asta ?tiu cît de cît s? scriu, lucrul ?sta îl datorez în mare parte fotbalului. Am înv??at s? scriu la fotbal. Acolo înve?i o limb? extrem de vie, supl?, care biciuie?te sau mîngîie, suduie sau înal?? osanale... Tot datorit? fotbalului am înv??at s? construiesc scenarii. Îmi imaginam meciuri întregi de la primul pîn? la ultimul fluier. Intrig?, punct culminant. Gol în ultima secund? de joc. Totul exista în acele scenarii. Era o nara?iune complet?. Jucam fotbal undeva pe izlaz. Acolo a aruncat unul odat? o minge în sus. ?i mingea aia a lovit ni?te sîrme de înalt? tensiune care zbîrnîiau al naibii de tare. Înapoi a venit înjum?t??it?, t?iat? în dou?. Dou? buc??i. ?i nimeni n-a avut puterea s? comenteze a?a ceva. Cuvintele - ciubuc inutil al faptului." (din "O limb? a fotbalului", în revista Cultura, nr. 19/2005)
Nigel TOWNSON
"Am fost scîrbit v?zînd grupuri de cîte cinci sau ?ase indivizi lovind cu pumnii ?i picioarele oameni c?zu?i la p?mînt. Am v?zut un poli?ist lovit repetat cu picioarele în testicule, în timp ce cu mîinile î?i ap?ra fa?a. Am v?zut lîng? mine o tîn?r? în lacrimi strigînd mereu Kevin?, probabil prietenul ei care se afla pe undeva în mijlocul pr?p?dului. Toat? debandada a durat vreo dou?zeci de minute, dar a l?sat urme pe toat? via?a. Realitatea violen?ei m-a vindecat pentru totdeauna de dorin?a de a p?rea un tip dur?. Pe drumul spre cas?, în ma?in? domnea t?cerea. Nici vorb? de obi?nuitele l?ud?ro?enii ?i batjocuri de dup? un meci. Nici la bar nu m-am mai dus dup? meci ?i niciodat? de atunci încoace." (din "Violen?a în fotbal", traducere de Mirela Ad?sc?li?ei, în revista Secolul 20, nr. 4-7/1998)
No comments:
Post a Comment