Ca de obicei, majoritatea antrenorilor prezenti la editia din acest an a Cupei Africii la fotbal nu au fost originari de pe continentul negru, ci din Europa. Sase dintre cei 16 antrenori sunt francezi, trei nemti, unul polonez, unul olandez si unul brazilian.Angola - Luís Oliveira Gonçalves (Angolez)
Benin - Reinhard Fabisch (Neamt)
Côte d’Ivoire - Gérard Gili (Francez)
Camerun - Otto Pfister (Neamt)
Egypt - Hassan Shehata (Egiptean)
Ghana - Claude Le Roy (Francez)
Guineea - Robert Nouzaret (Francez)
Mali - Jean-François Jodar (Francez)
Maroc - Henri Michel (Francez)
Namibia - Arie Schans (Olandez)
Nigeria - Berti Vogts (Neamt)
Senegal - Henryk Kasperczak (Polonez) [secundul sau Lamine N’Diaye a preluat conducerea pe final]
South Africa - Carlos Alberto Parreira (Brazilian)
Sudan - Mohamed Abdallah (Sudanez)
Tunisia - Roger Lemerre (Francez)
Zambia - Patrick Phiri (Zambian)
Asadar numai patru antrenori au posedat acelasi pasaport ca si jucatorii lor: Luis Oliveira Goncalves pentru Angola, Hassan Shehata pentru Egipt, Mohamed Abdallah pentru Sudan si Patrick Piri pentru Zambia.
Problema nu e ca antrenorii nu sunt africani, ci ca sunt mereu cam aceiasi; Otto Pfister, Claude LeRoy si Henri Michel au antrenat de-a lungul timpului mai multe echipe africane si se pare ca au intrat intr-un fel de politica rotationista. Bravo lor, numai ca datorita acestei „hoarde” de antrenori europeni, celor din Africa le e din ce in ce mai greu sa se impuna in fotbal.
Dar poate ca turneul din acest an a adus si o schimbare; poate. Aproape toti antrenorii straini de elita au dat gres la Cupa Africii:
- Berti Vogts a calificat Nigeria in sferturi, ce-i drept, dar jocul lor a fost lipsit de magia de altadata.
- Henryk Kaspeczak nici macar nu a rezistat toate cele trei meciuri din grupa, pe final facandu-si bagajele si lasandu-si asistentul sa se ocupe de jocul echipei din Senegal.
- Carlos Parreira, platit gras si cu o cupa mondiala in palmares, a terminat pe ultimul loc in grupa D cu Africa de Sud.
- Henri Michel este insa poate cel mai bun exemplu. Antrenorul marocan Mohammed Fakhir i-a condus exceptional pe Leii din Atlas in preliminariile Cupei Africii, dar Federatia de Fotbal din Maroc a luat decizia de a-l indeparta de la carma echipei si sa il readuca pe francezul Michel, pe care oricum il mai concediasera o data in 2000. Rezultatul a fost o echipa care a ratat pana si calificarile din Grupa A, unde erau favoriti. Cu siguranta ca marocanii regreta acum decizia luata.....
De partea cealalta avem doi din cei patru antrenori africani care au ajuns pana in sferturi. Mohammed Abdallah si echipa Sudanului condusa de el nu aveau nici o sansa sa iasa din grupe, iar Zambia lui Patrick Phiri s-a zbatut cu inversunare si a jucat un fotbal cel putin decent. Egiptul condus de Hassan Shehata era de la inceput printre favorite, dar adevarata supriza, uriasa, a turneului este Angola, care sub conducerea lui Luis Oliveira Goncalves a reusit sa treaca de grupe in premiera.
Din punctul meu de vedere, Luis Oliveira Goncalves este marea speranta a antrenoratului african. Succesul lui arata ca pana si echipele mici pot fi
castigatoare sub conducerea unui nativ, care are marele avantaj de a fi familiarizat cu jucatorii. Goncalves a antrenat juniorii Angolei inainte de a fi numit la conducerea nationalei , si practic a integrat cu mult succes fostii juniori in echipa de jucatori maturi si cu experienta.
Eu voi tine pana la sfarsit cu Egiptul - sper sa ajunga in finala si la aceasta editie a Cupei Africii. Au acum o semifinala foarte grea, impotriva Côte d’Ivoire, cu un Drogba, care tocmai a boicotat trofeul de Cel mai bun jucator african, el iesind pe locul 2, dorind acum sa arate ca s-au inselat cand l-au ales pe Kanoute. Imi doresc ca el sa fie un exemplu pentru federatiile africane de fotbal- nu poti avea mereu succes cu un mercenar din Europa, dar poti cladi un viitor in fotbal alaturi de un antrenor african.
- Henryk Kaspeczak nici macar nu a rezistat toate cele trei meciuri din grupa, pe final facandu-si bagajele si lasandu-si asistentul sa se ocupe de jocul echipei din Senegal.
- Carlos Parreira, platit gras si cu o cupa mondiala in palmares, a terminat pe ultimul loc in grupa D cu Africa de Sud.
- Henri Michel este insa poate cel mai bun exemplu. Antrenorul marocan Mohammed Fakhir i-a condus exceptional pe Leii din Atlas in preliminariile Cupei Africii, dar Federatia de Fotbal din Maroc a luat decizia de a-l indeparta de la carma echipei si sa il readuca pe francezul Michel, pe care oricum il mai concediasera o data in 2000. Rezultatul a fost o echipa care a ratat pana si calificarile din Grupa A, unde erau favoriti. Cu siguranta ca marocanii regreta acum decizia luata.....
De partea cealalta avem doi din cei patru antrenori africani care au ajuns pana in sferturi. Mohammed Abdallah si echipa Sudanului condusa de el nu aveau nici o sansa sa iasa din grupe, iar Zambia lui Patrick Phiri s-a zbatut cu inversunare si a jucat un fotbal cel putin decent. Egiptul condus de Hassan Shehata era de la inceput printre favorite, dar adevarata supriza, uriasa, a turneului este Angola, care sub conducerea lui Luis Oliveira Goncalves a reusit sa treaca de grupe in premiera.
Din punctul meu de vedere, Luis Oliveira Goncalves este marea speranta a antrenoratului african. Succesul lui arata ca pana si echipele mici pot fi
castigatoare sub conducerea unui nativ, care are marele avantaj de a fi familiarizat cu jucatorii. Goncalves a antrenat juniorii Angolei inainte de a fi numit la conducerea nationalei , si practic a integrat cu mult succes fostii juniori in echipa de jucatori maturi si cu experienta.Eu voi tine pana la sfarsit cu Egiptul - sper sa ajunga in finala si la aceasta editie a Cupei Africii. Au acum o semifinala foarte grea, impotriva Côte d’Ivoire, cu un Drogba, care tocmai a boicotat trofeul de Cel mai bun jucator african, el iesind pe locul 2, dorind acum sa arate ca s-au inselat cand l-au ales pe Kanoute. Imi doresc ca el sa fie un exemplu pentru federatiile africane de fotbal- nu poti avea mereu succes cu un mercenar din Europa, dar poti cladi un viitor in fotbal alaturi de un antrenor african.
No comments:
Post a Comment