Ganduri despre München 1958, Manchester United si viitorul Angliei

Ieri s-au implinit 50 de ani! Ieri, 06februarie a fost o zi emotionanta pentru fanii lui Manchester United, care au impartasit emotia si au plans pierderea suferita in urma cu decenii. Trebuie doar sa citesti ce zice Sir Bobby Charlton despre Duncan Edwards (doar sa citesti, nu mai zic cand il si auzi cum vorbeste), ca sa intelegi ce au pierdut in acea zi, atat Manchester United, cat si Anglia deopotriva.

Doua lucruri mi se par deosebit de importante la dezastrul de la München:

• - in ciuda pierderilor suferite, acea generatie de fotbalisti a avut puterea sa lupte mai departe si sa castige Cupa Mondiala din 1966, iar asta spune ceva despre talentul nativ la fotbal al englezilor;
• 
  
  - in memoria acelui dezastru, s-ar putea sa ne indepartam atentia de la o lupta fascinanta pentru titlu, intrucat Manchester si-a propus sa puna presiune pe Arsenal inaintea excursiilor pe care le vor face pe Old Trafford ( in Cupa Angliei si in Premier League deopotriva), dar si de la numirea lui Fabio Capello la conducerea nationalei Angliei.

S-a vorbit mult despre resursele naturale ale Angliei in privinta jucatorilor de fotbal si cum in ultimii ani aceste resurse par sa fi secatuit, in special ca urmare a afluxului de jucatori straini. Chiar Fabio Capello pomenea intr-un interviu ca doar 38% din jucatorii inscrisi in Premier League ar avea drept de joc si in nationala Angliei- procentul fiind mult mai mare in Serie A sau la Liga. Desi as dori sa vad cifrele exacte ca sa ma conving daca statistica de mai sus e corecta, parerea mea e ca desi in Italia si Spania exista o diversitate mai mare de jucatori nativi, de unde se pot selectiona fotbalisti pentru nationala, in mare cam tot acelasi numar de jucatori sunt selectionati mereu, caci valoarea se aplica in mare cam la aceleasi procente si in Anglia, Spania sau Italia- va rog sa ma corectati daca ma insel.

Anglia are jucatori talentati de fotbal la fel ca si restul tarilor, adevarata provocare consta in “cresterea” lor si dezvoltarea corespunzatoare a acestor talente. Din acest punct de vedere, Anglia ar avea de invatat de la italieni, de la brazilieni, adica sa se concentreze mai mult pe descoperirea si cresterea de noi talente. Fotbalistii de la echipa actuala de juniori a Angliei sunt destul de buni, totul e sa se mentina focusul pe aceasta directie. (mai tineti minte paradele lui Tatarusanu?)

Ceea ce isi doreau fanii cu adevarat este ca jucatorii sa se concentreze numai la joc, si sa ii fi spulberat pe elvetieni! (eh, acum 2-1, nu inseamna ca i-a spulberat, dar reprezinta o victorie)Acesta e un alt motiv pentru care fanii se bucura ca Fabio Capello este la conducerea nationalei si nu Steve McLaren- caci Macca ar fi vorbit foarte mult despre evenimentul de la Munchen, si importanta sa, si ce urmari are asupra actualei echipe, etc. Capello e focusat numai pe victorie, si pana la urma asta si conteaza. Munchen a reprezentat o tragedie de proportii care merita atentia intregii natiuni, dar este doar un moment de 60 secunde dinaintea adevaratei confruntari de pe teren. Capello si-a dorit ca jucatorii sa fie focusati nu acele 60 secunde, ci pe durata a 90 minute de joc, si astfel Anglia sa castige.

La fel, ce isi doresc fanii lui Manchester, cand isi vad favoritii pe Old Trafford in fiecare week-end, ii vor cu gandul in trecut sau cu mintea limpede si concentrata la ce se intampla ACUM? Stilul de management al lui Sir Alex Ferguson este o binecuvantare din acest punct de vedere, caci spre deosebire de Keegan care s-ar fi lasat prada emotiilor si si-ar fi condus echipa spre un moment extrem de delicat , Ferguson stie sa nu se lase coplesit de sentimentalisme si se concentreaza ca un robot. In ziua aceea, Giggs/ Rio/ Neville sau oricine va fi capitan, va sti cum sa conduca echipa spre o victorie cu Arsenal si nu va lasa trecutul sa ii umbreasca judecata.

Este vremea sa onoram amintirea celor care nu mai sunt alaturi de noi- dar mai presus de orice este vremea ca Anglia si Manchester United sa demonstreze ca pot trece de amintiri. Cele doua echipe au in fata meciuri importante in viitorul apropiat, si datoreaza fanilor lor sa fie mai puternici decat trecutul.

Inchei acest articol cu o profetie a lui Harold Hardman (presedinte Manchester United 1951- 1965): “United will rise again” – “Manchester va fi puternic din nou”.