LEGENDELE "NEGRE"

Asadar EMMANUEL ADEBAYOR (Arsenal/Togo) este fotbalistul African al anului! El a fost ales de pe un short list, care ii mai cuprindea pe DIDIER DROGBA (Chelesea/Cote d’Ivoire), MICHEL ESSIEN (Chelsea/Ghana), FREDERIC KANOUTE (Sevilla/Mali) si MAHAMADOU DIARRA (Real Madrid/Mali).

Africa a dat insa tot timpul jucatori de legenda. Iata-i mai jos, de la “Panterele Negre” pana la “Leii Neinfricati”, pe cei mai reprezentativi in opinia noastra:

1. EUSEBIO – MOZAMBIC
“Perla Mozambicului”, un talent minunat pe arena internationala, a jucat insa pentru Portugalia, Mozambic obtinand independenta in 1975, cand Eusebio avea 33 de ani. Ca si colegul sau mozambican Mario Coluna, Eusebio a fost starul Benficai si a Portugaliei din anii 1960, a castigat Balonul de Aur la Cupa Mondiala din 1966 si a marcat doua goluri in finala din 1962, care au adus trofeul Cupei Campionilor Europeni pentru Benfica. Pana recent, cand l-a detronat Pauleta, Eusebio a fostcel mai bun marcator pentru Portugalia, 41 de goluri in 64 de partide. Pentru Benfica a marcat 727 goluri in 715 meciuri!
2. RABAH MADJER – ALGERIA
Ne aducem aminte de primul gol marcat de Algeria in victoria senzationala impotriva Germaniei de Vest la Cupa Mondiala din Espana 1982, dar acesta a fost doar unul din cele 40 de goluri din 87 de aparitii pentru echipa nationala a Algeriei. A fost si unul dintre starurile lui FC Porto, care a castigat Cupa Campionilor Europeni in 1987 intr-o finala cu Bayern Munchen, Madjer umilind apararea nemtilor, marcand cu calcaiul, asa cum au vazut toti romanii la TV Sofia, TV Belgrad sau TV Budapesta J. Sezonul urmator s-a transferat la AC Milan pentru o suma mai mare decat s-au transferat la acea vreme Gary Lineker, Mark Hughes sau Marci Van basten.
3. SAMUEL ETO’O – CAMERUN
Jucatorul care a castigat de trei ori trofeul de cel mai bun fostbalist african si-a facut debutul international al 15 ani, iar la 17 ani a fost cel mai tanar jucator prezent la Cupa Mondiala din 1988. Doi ani mai tarziu a fost starul Camerunului din echipa care castiga Cupa Africii si medaliile de aur la Olimpiada. Apoi a ajutat la recucerirea titlului in 2002. Dar poate cel mai prolific a fost pentru Mallorca, care a reusit sa convinga Barcelona sa plateasca 24milioane € pe el in 2004. Barcelona a castigat al doua oara Champions League in 2006, iar Eto’o a fost cel mai bun jucator al editiei.
4. ABEDI PELE – GHANA
Viteza de joc, pasele inteligente si suturile imparabile au facut ca Abedi Pele sa fie parte integrala din cea mai buna echipa din istoria orasului Marseille, pe care Pele a ajutat-o sa castige 4 titluri de campioana in Franta si 2 finale de Cupa a Campionilor Europeni, pe cea din 1993, chiar castigand-o. A fost 6 ani capitanului reprezentativei Ghanei. Marele regret, la turneul final din 1992 al Cupei Africii, a primit al doilea cartonas galben in semifinala, ratand astfel finala, pe care de altfel Ghana a pierdut-o la penalty.
5. GEORGE WEAH – LIBERIA
Arsene Wenger l-a adus in 1988 de la Tonnere Yaounde la Monaco si chiar si acum spune ca liberianul este produsul sau de care este cel mai mandru. Dupa ce a castigat Cupa frantei cu echipa Principatului Monaco, s-a transferat la Paris Saint-Germain, cu care a castigat titlul Frantei in 1994 si cu care a jucat trei semifinale europene successive. Apoi la AC Milan a castigat de doua ori Serie A si a fost votat cel mai bun fotbalist al Europei si al lumii. Ar fi putu juca pentru Franta, dar a refuzat pentru a reprezenta Liberia, care nu excelat deloc nici cu el in formatie, reusind doua calificari la Cupa Africii in 1996 si in 2002, la ultima fara sa castige nici macar un punct.
6. ROGER MILLA – CAMERUN
Faima lui Milla izvoraste in principal din realizarile lui la nivel international. A castigat titlul de fotbalistul african al anului in 1976, a castigat Cupa Africii in 1984 si 1988. La 30 de ani a facut parte din lotul Camerunului la Cupa Mondiala din 1982 din Spania, unde “Leii neinfricati” au fost cat pe ce sa elimine Italia, care apoi a castigat titlul mondial. La nivel de club a inregistrat succese modeste cu Saint- Etienne, dupa o cariera neinteresanta in Ligue 1, dupa care a hotarat in 1989 sa se retraga. Cu toate acestea un an mai tarziu, a venit adevaratul sau moment de glorie: Milla a inscris 4 goluri la Cupa Mondiala din Italia 1990 (isi aduc aminte si Hagi&co) si a fost unul dintre cei mai buni jucatori ai turneului. A jucat de asemenea si la Cupa Mondiala din SUA – 1994, inscriind impotriva Rusiei la 42 de ani, depasindu-si propriul sau record de a fi cel mai varstnic jucator care inscrie la un turneu final al Cupei Mondiale.